
La aceste temperaturi ridicate, o felie rece de pepene roşu sau galben e un deliciu... Şi cum în pieţe s-au amenajat “ţarcurile” pentru pepeni, am făcut un raid pentru a vedea cum se mai vând şi de unde sunt aduşi aceşti bostani plini de dulceaţă.
Cu preţ dublu, în piaţă
Pepenii de Dăbuleni s-au copt primii în acest an, însă bişniţarii din pieţe profită de acest lucru şi cumpără produse de import de la angro şi le vând sub marca “Dăbuleni”. Uneori, consumatorii din pieţe nu mai ştiu care e pepenele original, cel mai mic, bombat şi cu dungile mai închise la culoare, cel mijlociu şi de un verde mai deschis sau uriaşii de un verde perfect.
O vânzătoare tânără, din piaţa Războieni, care nu doreşte să fie fotografiată, recunoaşte că pepenii nu i-a cules din propria grădină, ci i-a luat direct de la producător. Susţine că sunt pepeni gustoşi de Dăbuleni şi “vânzarea uneori merge, alteori stagnează. Am pepeni şi mari, şi mici, cu 1,5 lei kilogramul”.
Îi vinde cu 1,5 lei/kg, dar i-a cumpărat cu 0,7 lei ori 0,8 lei/kg. Bună treabă, nu-i cultivă, nu-i irigă, nu-i tratează, dar îi vinde la preţ dublu...
Nea Fănel şi pepenii uriaşi
Cu toate că sunt vreo 4-5 “ţarcuri” amenajate în piaţa Războieni pentru comercializarea pepenilor, doar un singur comerciant este şi producător. Se numeşte Ştefan (Fănel) Vasile şi a cultivat cu pepeni, în această primăvară, două hectare. “E multă muncă - spune nea Fănel - dar când îţi place ceea ce faci, nimic nu-i greu. Am plantat seminţele la pahare, după 1 mai am plantat plantele în câmp. Ne-am ocupat, i-am tratat, i-am irigat şi recolta e bunicică. Am investit vreo 8.000-9.000 lei, iar producţia va fi de peste 70 tone la cele două hectare.”
Adică, una peste alta, nea Fănel îşi scoate banii pe care i-a investit şi poate chiar îi mai rămâne şi ceva. I-a vândut şi cu 2 lei/kg, acum i-a lăsat la 1,5 lei/kg pe cei roşii, iar pepenii galbeni îi dădea cu 2,5 lei. Şi pepenii lui nea Fănel erau chiar de Dăbuleni, mari - de peste 10 kg - proaspeţi, cu coaja neofilită şi dulci, după cum a spus o fetiţă care a gustat din “dopul” făcut cu îndemânare de producătorul doljean.
Amărăciunea producătorilor
Pe cât de dulci sunt pepenii noştri, pe atât de mare este amărăciunea celor care stau în bătaia vântului, sub razele fierbinţi ale soarelui şi muncesc la câmp. Spunem acest lucru pentru că, în pieţe, bişniţarii mai lasă la preţ - spre bucuria celor cărora le-au fost diminuate salariile - însă îşi scot cheltuiala, pentru că pepenii sunt cumpăraţi cu un preţ şi vândut dublu. Sigur, nu se întâmplă aşa doar cu pepenii, veţi vedea că roşiile, castraveţii aduşi cu ditamai sacii, ardeii, vinetele de 0,5 kg sunt la preţuri foarte mari, parcă ne-am afla în luna martie şi nu în cea a lui Cuptor.
Nu vă lăsaţi păcăliţi!
Dacă doriţi să mâncaţi un pepene românesc, reţineţi că adevăraţii pepeni de Dăbuleni sunt fie verde închis, fie dungaţi, nu sunt foarte mari, au seminţele mici şi negre, iar coada este subţire. Cei din Grecia sau Turcia sunt lubeniţe foarte, foarte mari, au toţi forma aproape la fel, coaja este mai deschisă la culoare şi foarte groasă, iar seminţele sunt maronii, nu negre. Asta pentru că sunt copţi forţat, cel puţin aşa ne-a explicat o precupeaţă. Despre pepenii galbeni româneşti, ea spune că sunt mici şi cu formă neregulată, iar despre cei din import spune că sunt „prea frumoşi ca să fie adevăraţi”.
Aşadar, nu vă lăsaţi păcăliţi de preţ şi, dacă doriţi să gustaţi un pepene dulce, cumpăraţi-l de la un producător. Reuşiţi, uneori, să negociaţi şi preţul, iar marfa va fi de-a noastră, românească.